Viata unui matematician - Evariste Galois

Sunt oameni ale caror merite nu sunt cunoscute decat dupa ce au murit, ba trec chiar zeci de ani dupa moartea lor pana sa li se recunoasca prinosul ce l-au dat pentru progresul omenirii. Un asemenea om a fost Evariste Galois, un nume care daca nu e popular, cuza e doar faptul ca dl. Galois s-a ocupat numai de o ramura a stiintei inteleasa si cultivata de prea putini: matematica pura.

S-a nascut in 1811 si semana cu mama sa, o femeie cu energie, cu apucaturi barbatesti, o impulsiva. A invatat la liceul Louis le Grand din Paris si inca din ciclul inferior s-a remarcat cu interesul aparte pentru matematica. Stia mai mult decat profesorii sai, care nu-l intelegeau. Noroc ca a dat peste un profesor numit Richard, care a recunoscut superioritatea acestui elev extraordinar.

Abia avea 17 ani, cand a dat marelui matematician Feurier o nota asupra ecuatiilor.

Cu toata stiinta sa, a cazut insa la examenul ce l-a dat la scoala politehnica. Se spune ca n-ar fi dorit sa raspunda, pe motiv … ca i s-a pus o intrebare prea usoara. A fost primit insa la scoala numita preparatoare. Toata viata a fost … nenorocos. A dorit sa concureze la un premiu al Academiei, a scris o comunicare de mare valoare si i-a dat-o lui Fourier. Acesta insa a murit cu putin timp in urma si manuscrisul sau a fost pierdut.

Din diferite motive, Galois paraseste scoala si deschide un curs liber de algebra si, in acelasi timp, incepe sa faca politica republicana, ceea ce pe acea vreme insemna politica revolutionara, caci era rege al Frantei – Louis Philippe.

A scris inca o data manuscrisul pierdut si l-a dat altui matematician celebru, lui Poisson, dar acesta i l-a dat inapoi, adaugand ca nu a priceput nimic. Galois, care mostenise revolta mamei sale, s-a aruncat in politica revolutionara cu totul, ba a fost si arestat pentru ca pronuntase niste cuvinte insultatoare la adresa regelui.

Mai avea si alt necaz. Era indragostit de o femeie despre care se spune ca era mai mult decat vulgara, daca ne luam dupa niste notite ale dl. Robert d’Adhemar privind biografia lui Galois. Doua-trei zile dupa ce a fost eliberat din inchisoare el s-a batut in duel pentru acea nenorocita si a fost omorat. Glontul i-a provocat o peritonita. N-a mai trait bietul Galois.

Inainte de a muri, a transcris cateva note matematice, care au si ramas si a scris scrisoarea urmatoare: “Rog pe patrioti, prietenii mei – se adresa tuturor republicanilor – sa nu-mi impute ca am murit pentru altceva decat pentru tara. Mor victima unei infame cochete. Adio. Aveam viata destul pe care sa o chin binelui public. Iert pe acei care m-au omorat, ei sunt de buna credinta.”

Stia bine ca va fi omorat in duelul pe care trebuia sa-l aiba a doua zi si asa a si fost.

Toata opera lui Galois nu a cuprins mai mult de 40 de pagini, dar teoremele gasite de el au dat nastere la multe alte cercetari. Ceea ce a pierdut Fourier, era o opera de geniu in matematica. A murit in 1832, dar abia in 1846 Lieuville a strans la un loc comunicarile lui Evariste Galois publicandu-le pentru a fi cunoscute de toti cei care se ocupa cu studiul matematicilor inalte.

Abia in 1870, adica aproape dupa 40 de ani dupa moartea lui Galois, si-au dat seama tot de comoara matematica care a ramas de pe urma unui tanar cu viata zvanturata, mort a numai varsta de 21 de ani! Un matematician modern spune ca “putine teorii dau o emotie estetica asa de puternica, ca aceea a lui Galois”.

Cat de folositoare ar fi fost progresului omenirii o viata mai lunga a lui Evariste Galois! Ostwaldt l-ar clasa desigur printre invatatii zisi botezati de el romantici, in opozitie cu cei clasici. Dar, in acest caz, dupa Ostwaldt Galois ar fi dat ceea ce putea sa dea, iar operele care ar fi urmat, nu ar mai fi putut fi la inaltimea celor dintai.