Poezii patriotice

“Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară. Mihai Eminescu” Poezii patriotice, versuri despre patrie şi patriotism.

Patria Română

George Cosbuc

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii.
Asta-i patria română,
Unde-au vitejit strămoşii!

Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă dată,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfântă să ne fie!

Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii,
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească
Şi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.

Steagul nostru

Andrei Bârseanu

Pe-al nostru steag e scris: “Unire,
Unire-n cuget şi-n simţiri” -
Şi sub măreaţa lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.

Acela-n luptă grea se teme
Ce singur e rătăcitor;
Iar noi uniţi în orice vreme,
Vom fi, vom fi învingători!

Am înarmat a noastră mână
Ca să păzim un scump pământ;
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.

Şi-n cartea veşniciei scrie
Că ţări şi neamuri vor pieri;
Dar scumpa noastră Românie
Etern, etern va înflori!

Pentru Scumpa Ţară Românească

Azi noi, oştenii de odinioară,
Ne vom ruga cu toţi la Dumnezeu,
Pentru tine, scumpa noastră Ţară
Şi-n suflet te-om purta cu drag mereu.

Că Tu în inimi ne-ai sădit iubirea,
Ca mama iubitoare de-ai săi fii

Şi Tu ne-ai învăţat ce-i nemurirea,
Prin pilda Ta de fiecare zi.

Noi vom păstra în inimi demni trecutul,
Credinţa sfântă-n veci va fi cu noi,
Îţi vom cinsti întotdeauna lutul,
Din care-au răsărit atâţi eroi.

Şi rândui-va Tatăl cel Ceresc
Să fii ca-ai fost în vechile hotare.
Trăiască-n veci tot Neamul Românesc!
Trăiască România Mare!

Ultima profeţie
Pavel Coruţ

În lupte este spartă
Oştirea cea vitează,
Romanii sunt la poartă,
Doar Deceneu veghează …

Sfânt, lepădat de lume,
De spaime şi vedenii,
În astre fără nume,
Citeşte mersul vremii.

Oştenii îşi iau viaţa
În legea cea străbună,
Romanii umplu piaţa,
Un glas din munţi răsună:

Voi, ce loviţi în prinşii
Răniţi, slăbiţi şi goi,
Veţi fi şi voi ca dânşii,
Iar noi vom fi ca voi!

Vom împărţi în două
Ulciorul cu venin.
Ne-om adăpa cu rouă
Şi vom mânca pelin!

Vom creşte-n legi străine
Sub stăpâniri barbare,
Căci timpul care vine
Nu mângâie, ci doare.

Ne-om bălăci în mlaştini
Şi-n mişelii mărunte
Pân`va urca în datini
El, Lupul Alb din Munte.

Atuncea se va naşte
Fecior din două stele,
Dintr-ale noastre moaşte
Şi dintr-a voastră jele.

Va fi, atuncea pace,
Sub braţul său de fier,
Din apa care zace,
Ne-om ridica la Cer.