| Serbarea Abecedarului | ![]() | ![]() |
| Scris de Administrator | |||
| Joi, 03 Martie 2011 16:56 | |||
| Serbarea Abecedarului Bun venit, iubiţii noştri!Astăzi, clasa noastră,O serbare a pregătitPentru dumneavoastră.Nu suntem artişti vestiţiCi începători,Dar sperăm ca o să fiţi,Cu toţi, îngăduitori.Orice om care munceşteAre bucurii,De la cei ce-s mai în vârstăPână la copii.Veţi afla acum îndatăCare este pricina,De v-am invitat aicea,Haideţi, sus cortina!Se aude sunetul de clopoţel.Toamnă ruginie,Clopoţelul sună,Vechea melodie,Pe aceeaşi strună.Azi, glasul lui zglobiu,Vioi ne poartă gândul înapoi,Ne poartă gândul şi ne-ndeamnăSă ne amintim de astă toamnă.De acel septembrie auriu,De clopoţelul cel zgobiuCare suna, suna de zor,Chemându-ne cu glas sonorŞi rând pe rând mergeam cu toţii,Nerăbdători şi cu emoţiiCu-n fel de teamă şi sfială,Eram în prima zi de şcoală.Era o zi de soare plină.Pe cerul clar zburau cocorii,O zi frumoasă şi seninăCu veselie şi cu flori.Veneam cu mamele de mânăAveam doar 7 anişori.Aşa-i!Nu-i prea mult timp de când întâia dată,Sculându-ne cu grijă de cu zoriNe-am luat ghiozdanulŞi am pornit spre şcoală,Sfioşi, dar veseli şi încrezători.Şi eu îmi amintesc cu dragCând pentru întâia datăAm păşit al şcolii prag.Tu, mămica mea cea bună,Mi-ai luat uniformă nouăŞi-am pornit-o amândouăCătre şcoala mult iubită.Cât eram de fericită!Bună ziua, şcoală mare,Şcoală dragă, luminoasă!Tu de astăzi îmi vei fiAni în şir a doua casă.Şi, te rog, te rog s-asculţiRugămintea mea fierbinte:Creşte-mă, şcoală cuminte,Harnic, drept, bun şi-nţelept.Creşte-mă, şcoală voinic,Să n-am teamă de nimic!Şi în pace creşte-mă,Bine sfătuieşte-mă.Eu frumos ţi-oi mulţumi,Şi-nvăţând te-oi răsplătiŞcoala mea,Lumina mea!Mă mai ţineam de mâna mamei încă.Îmi era teamă? Nici acum nu ştiu.Mergeam cu drag spre prima noastră muncă,Să învăţăm să scriem, să citim.M-am schimbat dintr-o fetiţăÎntr-o mândră şcolăriţăŞi sfioasă, dar voioasă,Am intrat la noi în clasă.Toţi:Atunci noi am primit în dar,Mult aşteptatu-abecedar.Bun găsit, abecedar!Auzisem doar de tine,Cum arăţi n-aveam habar.Azi te ştiu şi-mi pare bine,Ne cunoaştem aşadar.Eu, …… , noul şcolar,Nu-s prea mare, nici prea mic,Nu-s prea slab, nici prea voinic,Dar voi şti să te deschid,Taina nouă să-ţi cuprind,Ca pe-un dar să te păstrez,Taina sfântă să-ţi urmez.Daru-acesta minunat, ca dintr-o poveste,Cu cât dor l-am aşteptat, cât de drag ne este!Fiecare filă-a lui e o bucurie,Ce ne-a învăţat pe toţi a citi şi a scrie.De aceea l-am păstrat ca pe o scumpă carte,Şi nu prea l-am supărat, am sau nu dreptate?Spune tu, abecedar, care eşti de faţăEste cineva la noi care nu învaţă?Abecedarul:Iubiţii mei şcolari din clasa I,Acum, la sfârşitul muncii voastre,Îmi amintesc de clipa cea dintâiCând m-ati găsit toţi pe băncile voastre.Eraţi voioşi şi prea nerăbdătoriSă desluşiţi mai iute taina slovei,Să nu mai fiţi aşa neştiutoriÎn meşteşugul scrisului şi-al vorbei.V-aţi străduit cu toţii.Pot să spun, acum,Că-n clasa voastră am lucrat cu drag,Vă mulţumesc şi acum mă retrag.Aţi aflat! Abecedarul toţi l-am terminat!De-acum vezi, tot şcolarul e-un om învăţat.Ne-a fost greu, o ştiţi prea bine că n-a fost uşorScrisul şi cititul doară nu se prind din zbor.Ne-am luptat cu-abecedarul ca nişte voiniciDar acum, ce bucurie, literele mari şi miciLe cunoaştem toţi prea bine şi vom arătaLa ce-i bună fiecare.
Din literele toate, din ele, ca o rază,Aşa pe neştiute cuvântul se-ntrupează.Vocale sau consoane parcă se prind de mâiniÎn firul de cerneală cu tainice limini.Rostesc şoptit silabe ca nişte paşi trecândŞi văd cum fiecare e un crâmpei de gând.Ascult poveşti, istorii ce încă nu le ştiuŞi nimeni nu-i ca mine: Am învăţat să scriu!Putem, fiindcă ştim să scriem, să trimitem o scrisoare …Dragă mătuşică,Îti dau o veste mare.A venit iar varaŞi vacanţa mare.Şi când e vacanţăŞcoala e pustieN-avem de scris temeN-avem teorie.Ci plecăm la joacăToată ziulicaSuntem veseli foarteTermin scrisorica.Mă semnez … … …
V-am prezentat alfabetul,L-am învăţat încetul cu încetul,Putem spune aşadar:,,Rămâi cu bine-abecedar!,Rămâi cu bine-abecedar,La anul tu ai să-nveţi iar,Alte rânduri de copiiA scrie şi a citi.”Toţi:Iubite abecedar,Am venit să te vestimCă de azi ne despărţim,De la tine ne mutăm,Alte cărţi să învăţăm.Primim acum o carte nouă,O luăm cu mâinile-amândouăŞi iată, în acest moment,Ne luăm şi-un angajament:Tu, carte dragă, surioară,Vei fi mereu scumpă comoarăA fiecărui mic şcolarCe o primeşte azi în dar.Îţi vom afla tainele toate!Ne vei fi cea mai dragă carte!N-o să ai pagini mâzgălite,N-o să ai colţuri îndoite.Şi-apoi când toţi vom învăţaCe stă cuprins în slova ta,Te vom păstra, iubită carte,La fel cu grijă mai departe.Se-ncheie pacea-ntre ştiinţeŞi-nflăcărata noastră trudă,Căci ştim, măsura dreaptă-a munciiE pentru cel care asudă.Ne despărţim pentru o vremeDe cei cu care am luptat,De capra cu trei iezi, dictare,Transcriere şi adunat.Dar nu adio-ţi zicem, şcoală,La revedere e salutul,Căci, întorcându-ne la toamnă,Vom reîncepe cu-nceputul.Vom fi atunci în clasa a II-aŞi şcoala ne-o primi cu drag,Căci în vacanţă fiecareVa fi citit o carte mare.Toţi:Nu fi supărată, şcoala mea frumoasă,Vom veni în toamnă în a doua clasă!Rămâi cu bine clasa I!
Newer news items:
Older news items:
| |||
| Ultima actualizare în Duminică, 05 Iunie 2011 11:01 |








































