Adenomul de prostata

Sub numele de adenom de prostata se intelege dezvoltarea in prostata de mase glandulare benigne, care, deformand uretra, creeaza un obstacol in evacuarea urinii.

Prostata este o glanda anexa a aparatului genital, situata sub vezica in jurul portiunii initiala a uretrei. Ea secreta, impreuna cu vezicula seminala, un lichid numit plasma seminala, care asigura hrana extracelulara pentru spermatozoizi.

In geneza adenomului de prostata s-a incriminat o origine endocrina, intrucat apare la barbatul in varsta (dupa 50-60 de ani), dar ipoteza nu este inca demonstrata si esecurile terapeutice cu diversi hormoni nu permit inca sa se considere adenomul ca o consecinta a senescentei.

Primele sale manifestari sunt urinare: incep sa apara mictiuni nocturne, spre dimineata, jetul intarzie si bolnavul trebuie sa se forteze pentru a incepe sa urineze. Intarzierea poate fi mai pronuntata, jetul aparand dupa ce bolnavul s-a plimbat putin prin camera. Forta jetului scade si, cu vremea, aceasta este proiectat tot mai slab, aproape de incaltaminte. Uneori, jetul se poate intrerupe si apoi reaparea. De asemenea, el este deformat, subtiat. Bolnavul are senzatia ca nu a golit complet vezica. Toate aceste fenomene sunt produse de congestia masei adenomatoase sub influenta pozitiei orizontale din pat. Dimineata, dupa sculare si dupa 2-3 mictiuni, aceste fenomene aproape dispar si bolnavul are senzatia ca si-a golit complet vezica. Tulburarile urinare nocturne reapar in cursul zilei daca bolnavul sta multa vreme asezat pe scaun, daca este expus la frig sau daca nu satisface repede nevoia de a urina. Pot aparea si erectiuni matinale, pasive, care cedeaza dupa parasirea patului.

In timpul zilei, uneori, nevoia de urinare este imperioasa, cere satisfacerea imediata a mictiunii. Dupa cum jetul intarzie sa apara, efortul depus devine dureros, penibil. Bolnavul mai poate prezenta si o senzatie de greutate in anus, rect si perineu sau chiar senzatia de corp strain in rect. Toate aceste fenomene sunt produse de congestia prostatei.

In aceasta perioada, de inceput, starea generala a bolnavului este buna. Prin cresterea progresiva a adenomului, care jeneaza din ce in ce mai mult mictiunea, evacuarea urinii se face tot mai greu. Vezica lupta, un timp, cu succes, impotriva acestui obstacol, prin ingrosarea stratului sau muscular. Cu vremea, insa, oboseste, evacuarea incepe sa se faca incomplet, dupa mictiune ramanand urina (reziduu) in vezica, la inceput in cantitate redusa, apoi din ce in ce mai mult (50-100-200 ml). Congestia prostatei mareste aceasta cantitate si un tratament adecvat reuseste sa o diminue.

Odata cu aparitia reziduului creste frecventa mictiunilor in timpul zilei. Cand reziduul este mai mare (300-500-800 ml), frecventa mictiunilor devine tot mai accentuata (la 10-20-30 de minute) sau bolnavul devine incontinent (pierde permanent urina). In aceasta faza, starea generala incepe sa se altereze. Reziduul vezical impiedica o buna evacuare a urinii produsa de rinichi; ureterele si cavitatile renale incep sa se dilate, functia renala se indeplineste din ce in ce mai greu, urea incepe sa creasca (azotemine), apare lipsa poftei de mancare, o sete intensa, constipatie sau diaree. Bolnavul slabeste si are pielea uscata. Aceste forme avansate de incotinenta si de azotemie, din fericire, se observa azi tot mai rar, datorita adresabilitatii crescute la medic, care precizeaza diagnosticul in faze timpurii.

Evolutia adenomului de prostata este imprevizibila. Uneori, bolnavii se opresc indefinite in faza de inceput, de tulburari mictionale. Alteori, se pot produce complicatii, ca, de exemplu, o retentie completa de a urina, dupa ingerarea de bauturi alcoolice etc. Ea poate ceda dupa un sondaj: daca se mentine, necesita un tratament operator sau o sonda uretrala permanenta, care asigura golirea vezicii. Alta complicatie este hematuria, care poate fi produsa de ruperea micilor vase din vezica, ce acopera adenomul in partea lui superioara, sau de calculi vezicali, rezultati din urina care stagneaza in vezica. Infectia constituie o alta complicatie a adenomului, si ea poate fi localizata in vezica (cistita), testicul (orhi-epididimita), rinichi (pielonefrita).

Un bolnav trecut de 50 de ani, in prezenta tulburarilor urinare aratate mai sus, trebuie sa se prezinte la medic pentru control. Acesta, in urma tratamentului, stabileste diagnosticul si tratamentul de urmat. De la inceput trebuie sa precizam ca nu exista nici un tratament medical care sa opreasca evolutia adenomului sau sa-l faca sa regreseze.

Tratamentul medical reduce intensitatea tulburarilor prin diminuearea congestiei si lupta impotriva infectiei prin antibiotice. El este indicat in formele cu tulburari functionale reduse, necomplicate (fara calculi vezicali, de exemplu), cand interventia chirugicala nu este recomandata ca urmare a existentei unor boli supraadaugate si la bolnavii care refuza o interventie operatorie. Se recomanda o serie de masuri igienico-dietetice, care sa inlature congestia prostatei, cum sunt: mersul pe jos (fara insa a obosi) si 10-15 minute de mers dupa fiecare masa; evitarea sederii prelungite pe scaun (la televizor, in calatoriile cu trenul sau automobilul); evitarea mersului pe bicicleta, a calariei, meselor copioase, racelii, statului culcat, prelungit, in pat; niciodata bolnavul sa nu reziste la nevoia de a urina; hrana sa nu fie excitanta – se interzice alcoolul, cafeaua, condimentele (piper, boia, ardei iute, mustar, otet), masa de seara sa fie usoara. Sa se evite constipatia, scaunul sa fie asigurat zilnic, functiile sexuale nu trebuie incurajate, dar nici suprimate; baile generale si de sezut sunt, de asemenea, recomandate.

Tratamentul chirurgical este singurul cu caracter curativ, care indeparteaza adenomul. Alegerea tratamentului se face insa de catre medic, singurul in masura sa aprecieze sosirea momentului operator.

Autor: Dr. Traian Caracas