Culorile muntilor

Pitorescul formelor de relief este determinat, in mare parte, si de nuanta acestora, datorate fie petrografiei (mai exact, compozitiei chimice a mineralelor si rocilor), fie expunerii la radiatia solara directa ori la cea reflectata din apele lacurilor sau marilor, fie prezentei sau lipsei unui invelis vegetal. Adesea, aceste cauze nu sunt singulare: ele se asociaza sau se intrepatrund si, astfel, un peisaj geomorfologic este completat de insusirile unor factori biogeografici, hidrolici sau de orientarea fata de principale sursa de lumina, soarele.

Albastrul

Este culoarea definitorie a Terrei; ponderea inseamnata a apelor Oceanului Planetar, ce sta la baza acestei imagini, a fost completata de astronauti prin rezultanta difractiei invelisului atmosferic. Tocmai de aceea, Pamantul a fost numit, pe buna dreptate “planeta albastra”. Imaginea multor forme de relief sau ansambluri orografice este, de asemenea, asociata culorii albastre. De exemplu, frunzarind marile atlase ale lumii, constatam ca numai in Statele Unite sunt sapte oronime, in diferite areale, ce invoca aceasta culoare. Astfel, sub denumirea de Blue Mountain, intalnim munti din statele Arkansas, New Hampshire sau New York. Cu numele de Blue Mountain Ridge, apar lanturile montane in statul Pennsylvania, iar cateva culmi din Georgia sunt numite Blue Ridge. Niste masive situate in statele Carolina si Virginia au primit denumirea de Blue Ridge Mountains, iar in statele Oregon si Washington sunt despartite de Blue Mountains.

Muntii albastri din Australia. Poate cel mai cunoscut ansamblu orografic cu acest nume (Blue Mountains) se afla in Australia, la doar 100 km vest de Sydney. “De ce Blue Mountains sunt albastri? Acest nume le-a fost dat datorita nuantei de safir pe care o au in anumite momente ale zilei. Culoarea se formeaza de la lumina dispersata prin refractie de catre micile picaturi de ulei, raspandite in atmosfera, ce provin de la vegetatia padurilor de aici si de la multimea eucaliptilor”.

Albul

Este culoarea ce s-a impus in peisajul muntilor inalti, acoperiti cu zapezi vesnice (Mont Blanc) sau acolo unde calcarele tihnice albe, retezate de falii ample, formeaza abrupturi ce stralucesc deasupra etajului forestier. Trebuie mentionate aici abrupturile vestice ale Pietrei Craiului sau cel din Culmea Bedeleu (Muntii Trascaului), dar si peretii Vanturitei, ale Cheilor Bicazului ori martori insulari Piatra Altarului sau Pietrele Doamnei. Si marmura alba se impune in peisaj, dar numai insular, la Ruschita, in Poiana Ruscai si la Porumbacu, in fagaras. Renumita marmura de Carrara, prin numarul mare de cariere, se confunda uneori cu zapada, chiar daca, prin altitudinea redusa, aceasta nu este caracteristica masivului marginit de Marea Tireniana.

In Statele Unite intalnim, din nou, o sumedenie de reliefuri “albe”, White Hampshire a Appalachilor, impresioneaza prin cele 16 puncte albe, datorate rocilor care tasnesc din masivele de stejar. In vestul SUA, se afla cei mai impresionati munti albi de pe continentul nord-american, ce se apropie altutudinal (4.342 m) de cel mai inalt munte alb de pe glob, Mont Blanc (4.884 m). Strajuind la nord Valea Mortii, o regiune foarte arida, acesti munti primesc cantitati reduse de precipitatii (sub 300 mm/an). Dar, cu toate acestea, albul care i-a impresionat pe cei dintai calatori prin aceasta parte a Californiei a fost culoarea zapezilor de pe piscurile inalte, caci putinele precipitatii cad numai iarna.

Ca si in cazurile precedente, acest oronim este larg raspandit in SUA; la marginea Platoului Colorado, White Mountains se dezvolta pe flancul unui vechi sinclinal asimetric, pana in Arizona; acesti munti sunt locuiti de triburile de apasi, formand o intinsa rezervatie (White Mountain Apache tribe). Dar cei mai albi din muntii albi sunt White Mountains din Alaska. La o privire superficiala s-ar putea ca, datorita pozitiei latitudinale (65º lattitudine nord) si inaltimii de numai 968 m, ar fi acoperiti de zapezi vesnice. In realitate, numele a fost dat de catre prospectorii care au identificat aici un mare afloriment de piatra de var.

Rosul

S-a impus in peisaj atat prin modelarea granitului de Rapakivi, din Laponia ori a celui roz de pe falezele din Bretagne, cat si prin aparitia rocilor carbotice, care au cunoscut un lung proces de delomitizare. De fapt, cele mai multe roci cu tonuri de rosu sunt rezultatul alterarii chimice, mai intense in regiunile ecuatoriale sau de desert. Prin reflectarea razelor de la rasaritul soarelui, pe piscurile mai inalte (Les Aiguille Rouge de langa Mont Blanc), se formeaza poate cel mai tipic relief de munti rosiatici, Red Mountains din Alabama sunt alcatuiti din gresie rosie, precambriana, aceasta roca nu este vizibila peste tot, din cauza invelisului forestier masiv. Si in statul Utah apare denumirea de Red Mounatins, pentru o culme de culoare rosie, dar care este mai cunoscuta pentru sursele de apa termala, decat pentru peisaj.

Verdele

Este tipic, in general, reliefurilor acoperite de o vegetatie forestiera densa. Desi exista si roci de culoare verde, ele nu au dat nuanta care sa justifice un oronim specific. Iata de ce, realitatea geoecologica este cea care se impune. Si pentru ca am exemplificat anterior cu reliefuri colorate din Muntii Appalachi, tot aici, ca parte a lor, sunt situati Green Mountains, in nord-est, vecini cu White Mountains. Inca din 1932, in acest areal a luat fiinta un parc forestier renumit, Green Mountains National Forest, instins pe mai bine de 4.000 km². In statul Colorado se afla un alt masiv montan, Green Mountains Falls, al carui oronim este, in acest caz, datorat irizatiilor de smarald ale particulelor de apa, raspandite in atmosfera de micile cascade ascunse sub coronamentul arborilor de aici.