Pestii Piranha

Informatii generale  

Pestii Piranha (Pygocentrus) fac parte din familia Serrusalmus, sunt o specie de pesti rapitori carnivori, cartilaginosi si homeotermi. Au in jur de 10-40 centimetri lungime si sunt destul de periculosi. Acesti pesti, datorita scheletului lor cartilaginous, compus din 12 falange osoase, conectate prin mai multe zgarciuri interosoase, apartine supraclasei pestilor telosteeni (alaturi de rechini si casaloti).

Exista 39 de specii de pesti Piranha. In Amazon, de exemplu,  traiesc, 25 din cele 39 cunoscute. In Orinoco si Rio Paraguay au fost descoperite 7 specii diferite. 

Cele mai cunoscute specii sunt:

Pygocentrus cariba 

Pygocentrus natterei 

Pygocentrus nattereri (Piranha cu burta rosie numit si "moartea rosie")

Pygocentrus piraya (Piraya)

Serrasalmus piraya (Piranha de San Francisco sau Piraya Piranha)

Serrasalmus rhombeus (Piranha negru)

Infatisarea difera in functie de specie. De exemplu, specia Pygocentrus nattereri este rosiatica sau albastuie si turtita, in timp ce pestii din specia Pygocentrus cariba sunt gri si usor alungiti. Alti pesti Piranha sunt negrii.

Ei indeplinesc si un rol foarte important in zonele in care traiesc si anume, cel de sanitari. Acestia curata apele inlaturand cadavrele vietatilor marine si ramasitele acestora. Chiar si un Pirahna ranit sau bolnav este devorat de cei din grupul sau. 

S-a demonstrat ca pentru oameni  exista 3 specii periculoase, dar si acestea doar daca sunt intr-un grup format din cel putin 30 de pesti. Pentru celalalte specii de Piranha, omul este total exclus de pe “lista” victimelor. Cea mai temuta specie este Pygocentrus nattereri sau piranha cu abdomen rosu.

Habitatul

Pestii Piranha (Pygocentrus) traiesc in Oceanul Indian, Marea Rosie, Marea Barents, Marea Alba, Marea Mediterana si alte mari din sud.  De asemeni populeaza si Oceanul Pacific (in apropierea continentului Australia). Traiesc si in apele limpezi cu continut nutritiv  (rauri si lacuri) ale Americii de Sud si in special in bazinul Amazonului.

Majoritatea pestilor Piranha traiesc la adancimi mari, prefera locurile intunecoase si care abunda in vegetatie iesind la suprafata doar in perioadele in care sunt fortati sa caute hrana.

Acesti pesti pot atinge varsta de 15 ani in cadrul natural, iar daca sunt crescuti in acvarii pot trai chiar si pana la 30 ani. S-a demonstrat prin teste de laborator, ca un singur Piranha crescut in captivitate, prezinta mai multe simptome de agitatie si agresivitate, decat unul care traieste intr-un grup mare.

Caracteristici fizice

Au forma hidro-dinamica. Sunt usor aplatizati datorita faptului ca pot trai la adancimi foarte mari (unii au fost intalniti chiar la adancimi de peste 12.000 metri, la presiuni acvatice de aproape 101.325 newtoni). Inotatoarea codala este hidro-dinamica si prezinta 2 lobi inegali ca marime si dimensiune, fiind astfel asimetrica. Ea ajuta aceasta specie de pesti sa innoate la adancimi foarte mari. Inotatoarele laterale si visceriale sunt de asemenea hidro-dinamice si sunt numite popular “lopeti”. Solzii, prezinta un pigment numit lizozim si sunt foarte luciosi fiind adaptati adancimilor foarte mari. Pestele piranha respira printr-un sistem de branhii si trahee.

Muscatura lor este mortala deoarece contine o substanta toxica numita azot piridoxinic, foarte utilizat astazi in medicina pe post de catalizator in separarea enzimelor conclusive. Pestii pirahna au cinci randuri de dinti ascutiti si contondenti, bine dezvoltati. Supravietuirea celui muscat depinde de aplicarea la timp a tratamentului corespunzator. Ei sunt periculosi mai ales in prezenta sangelui.

Dintii sunt asa de ascutiti incat poate reteza chiar si cabluri din otel. Dintii maxilarului superior sunt la fel ca cei al maxilarului inferior, doar ca sunt putin mai mici astfel incat sa se imbine cu cei de jos. Dintii de pe maxila inferioara au 1-2 cm. Maxilarul inferior este scos in afara, buzele se ridica dezvelind dintii.

Hrana si modul de atac

Piranha redau o spectaculoasa transformare in ceea ce priveste evolutia. Ei sunt singurii pesti carnivori de dimensiune mica. De obicei consuma alti pesti mai mari cum ar fi pastravii, stiucile, scrumbiile, melcii planctonici, meduzele. Uneori sunt atrasi de unele animale poichiloterme precum unele pasari acvatice, unele vidre sau de bursuci de mare si pot ataca chiar si omul. Un grup de pesti Piranha pot sa ucida un om. In opinia cercetatorilor de la Universitatea St. Andrews din Marea Britanie, acesti micutii “ucigasi” sunt de fapt omnivori, dieta lor fiind alcatuita, in general, din plante marine (crinul de mare, corali), crustacee, pesti si insecte.

Cercetarile arata ca Piranha nu au un comportament organizat de vanatoare. Nu exista un conducator sau un grup de pesti care sa conduca atacul asupra victimei, exemplarele mature sexual traind, de cele mai multe ori, in mijlocul bancului pentru a putea fi protejate de eventualii atacatori. Marimea bancului este cea care face diferenta dintre a supravietui si a fi victima. Pestii Piranha formeaza grupuri si dupa ce isi fixeaza victima trec la un atac foarte rapid. Asemanator rechinilor, musca din prada si isi scutura capul inainte de a rupe cu dintii ascutiti o bucata de carne. Sunt in stare sa marunteasca si oase sau obiecte mici.

Printre dusmanii lor se numara diferitele pasari rapitoare, delfinii de apa dulce, vidra sau aligatorii.

Reproducerea

Pestii Piranha isi depun oale in adancurile apei si le clocesc timp de 3-4 luni, perioada numita “sezonul Piranha” in care sunt inofensivi. Sunt hectici. Pestele piranha este hermafordit, cu alte cuvinte nu prezinta dimorfism sexual, dar nu toate speciile din clasa Pygocentrus au aceasta caracteristica. In acest caz, masculul si femela se imperecheaza in urma unui ceremonial de imperechere: masculul imprumuta culori mai vii capatand nuante de rosu si portocaliu (de obicei, mai tot timpul anului, masculul prezinta culori mai stringente, mai imperioase). Sezonul de reproducere este in lunile mai si iunie.

Pestii Pirania in mitologie

Ca totem, pestele Piranha il intruchipa pe zeul african al razboiului Ka`Kakunra (Hat), divinitate detestata din cauza ferocitatii sale de comunitatile locale, dar care totusi, nu avea, cu toate acestea, un cult nelipsit de “continut” religios.

Pestii Pirania intre mit si realitate

Primul care a studiat vreodata un peste Piranha a fost Aristotel, care i-a dat numele de Acitipnai avaos, adica in traducere libera, "flux nemilos". El a ramas impresionat de comportamentul acestui peste si l-a folosit ca sursa de inspiratie pentru cateva din tragediile sale.

Aceasta specie de pesti nu este atat de periculoasa asa cum se vehiculeaza. De cand au aparut in filmele de groaza ale anilor ’70, acestia au castigat notorietate, dar si un renume mult mai rau decat cel al rechinilor. Au existat atacuri Piranha asupra oamenilor, dar in cele mai multe cazuri acestea s-au soldat cu cateva rani minore din cauza muscaturilor. Contrar imaginilor din diferitele ecranizari, niciun om atacat nu a fost devorat sau omorat de pestii Piranha.

Cele mai multe victime au fost din randul copiilor sau a indienilor, acestia din urma avand picioarele vopsite cu culoare rosie - un magnet pentru acesti pesti. Se pare ca aceasta culoare “declanseaza” agresivitatea lor, dar si calitatea apei joaca un rol important. In urma cercetarilor s-a descoperit faptul ca majoritatea atacurilor asupra oamenilor s-au soldat in ape murdare si tulburi, in care se aflau si cadavre ale unor animale. In cazul in care victima incearca sa iasa din apa, sa se indeparteze de locul primejdios, pestii Piranha nu o urmaresc.

Desi sunt, in continuare, considerati o specie periculoasa, multi localnici sud-americani vaneaza Piranha atat pentru carnea lor cat mai ales pentru dintii din care fac amulete, ustensile si arme. Mai nou, Piranha sunt uscati si vanduti ca suveniruri pentru turisti, fapt care poate avea repercusini serioase asupra viitorului speciei.