Sa ne amuzam cu Bernard Shaw

Un tanar gazetar vroia sa stie amanunte despre o piesa a lui Bernard Shaw. “Vreti sa aflati ce se intampla in noua mea piesa?”

Deci - primul act: barbatul intreaba: “Ma iubesti?” si femeia raspunde: “Te ador!”.

Actul doi: barbatul intreaba: “”Ma iubesti?” si femeia raspunde: “Te ador!”.

Actul trei: barbatul intreaba: “Ma iubesti?” si femeia raspunde: “Te ador!”.

Cortina.

“Excelent”, se balbaie gazetarul. “Dar in ce consta conflictul?”

“Conflictul?” intreaba Shaw. “Foarte simplu, in faptul ca in toate cele trei acte femeia este aceeasi, in schimb barbatul, in fiecare act, este altul.”

In timpul unei calatorii in America, Shaw si-a batut joc de americani. Un numar de ziare a protestat, un ziar insa nu a scris absolut niciun rand. Totusi, cand Shaw a plecat spre Miami, acelasi ziar a publicat un lung reportaj despre sosirea doamnei Shaw, a descris pana la cele mai mici amanunte cum era imbracata, cum s-a comportat, a reprodus fiecare cuvant pe care l-a spus. Si in ultimele randuri ale acestui lung articol, autorul a scris: “Doamna Shaw este insotita de sotul sau, dl. George Bernard Shaw, un scriitor.”

Shaw povestea ca, intr-o zi, la directorul teatrului unde se jucau piesele lui, a venit tamplarul si a cerut sa i se mareasca salariul. “Nu aveti prea mult de lucru”, i-a raspuns directorul “si, pe langa aceasta, aveti si avantajul ca puteti, vedea, seara de seara, o piesa de Shaw”.

Atunci tamplarul ridica cu tristete capul si spuse: “Tocmai de aceea cer sa mi se mareasca salariul!”

Intrebat ce este optimismul si ce este pesimismul, Shaw a raspuns astfel: “Pe masa este o sticla pe jumatate plina”. Optimistul va spune: “Ce bine! Sticla este inca pe jumatate plina!” Pesimistul va spune: “Ce pacat! Sticla este pe jumatate goala!”.

“Ce varsta imi dati?” Aceasta intrebare atat de periculoasa, i-a pus-o odata, o doamna scriitorului Bernard Shaw. El raspunse:

“Dupa dantura dvs., optsprezece, dupa buclele dvs. blonde, nouasprezece, dupa tinuta dvs., patrusprezece”.

Doamna era deosebit de magulita. “Si asta ce inseamna?”

“Foarte simplu”, raspunde Shaw, “acum trebuie sa adunam optsprezece cu nouasprezece si cu patrusprezece, ceea ce face cincizeci si unu.”

“Credeti, domnule Shaw”, intreba un reporter “ca oamenii care se casatoresc in ziua de vineri sunt nefericiti toata viata?”

“Fireste, sunt convins, de ce ar fi tocmai ziua de vineri o exceptie?”

Dupa premiera piesei “Inapoi la Mathusalem”, publicul era in delir. Shaw le multumi. Deodata, de la galerie, se auzi un fluierat ascutit. Shaw isi indreapta privirea spre galerie si spuse tare:

“Prietene! Sunt de aceeasi parere cu dumneata, dar ce putem face numai noi doi impotriva unei sali intregi?”

Shaw era slab si vegetarian. Chesterton era exagerat de gras si un mare amator de carne. Chesterton, aratand spre Shaw, spuse: “Cine va vede atat de slab, ar putea sa creada ca in Anglia este foamete!”

“Si cine va vede atat de gras”, ii replica Shaw, “ar putea crede ca vina este a dvs.”

Cand Shaw a primit premiul Nobel, a spus: “Aceasta este un semn al recunostintei pentru faptul ca in acest an n-am publicat inca nimic!”