|
Miercuri, 10 Decembrie 2014 01:17 |
|
Tipograful antichitatii
 Munca scribului care scria textul pentru prima oara – in antichitate - se aseamana cu cea a copistului care il transcria. Numai ca responsabilitatea primului era mai mare. De constiinciozitatea si de calitatea muncii lui depindea, in mare masura, valoarea textului transmis posteritatii.
Intr-o scrisoare adresata lui Lucinius, calugarul Jerom din Bethleem aproape confunda munca scribului cu cea a copistului. “Le-am dat oamenilor tai sa transcrie opere si am vazut copiile. I-am avertizat pe copisti sa lucreze atent si sa corecteze greselile. Eu insumi nu pot sa recitesc atatea volume. Prin urmare, daca gasesti pasaje mai putin bine scrise sau chiar greseli care uneori pot schimba sensul, vina nu este a mea, ci a oamenilor tai. Cauzele sunt lipsa de experienta a scribilor si incultura copistilor, care rescriu ceea ce inteleg ei, nu textul asa cum e el. Vrand sa corecteze greselile altora, le introduc pe ale lor.”
Asadar, se subliniaza importanta muncii scribilor si a copistilor, modul in care lucrau, dar si faptul ca ei strecurau greseli in textele pe care le scriau. Se aprecia ca un bun copist facea, in medie, una sau doua greseli in pagina.
Scribul a fost, intr-o oarecare masura, tipograful antichitatii. Dar copistul? Se pare ca multora le convenea meseria de copist. Ei se aplecau cu interes asupra unei munci care le imbogatea sufletul si le permitea sa-si asigure existenta. Copistul nu avea numai datoria sa caligrafieze textul. El trebuia sa-l aranjeze in pagina, sa colationeze ciorna cu originalul, sa revada totul pentru a corecta eventualele inadvertente. Trebuia sa se lucreze cu multa grija, mai ales cand textul continea termeni tehnici, nume proprii sau cuvinte straine.
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
