Transilvania si dualismul austro-ungar

Problema Transilvaniei in istoria romaneasca este fara indoiala una din cele mai delicate si controversate. Pentru o mai buna intelegere a etapelor prin care s-a ajuns la dualismul austor-facem apel la fragmente din publicatia “Transilvania in istoria romanilor” de Cornelia Bodea si Viergil Candea.

“Dupa represiunea revolutiei din 1848-1849, in monarhia habsburgica a fost reintrodus sistemul de guvernare absoluta. El a durat din 1850 pana in 1860. In Transilvania direct subordonata curtii de la Vinea, lipsita de Dieta si Cancelarie, antagonismele sociale si nationale si-au urmat cursul, fiind inconjurate pe de-o parte de reprezentantii Habsburgilor si pe de alta de nobilimea maghiara care incerca sa-si recastige pozitia conducatoare.

In intreg imperiul, precum si in teritoriile din jur, se raspandeau revoltele nationale. Spre sfarsitul anilor ’50 au avut loc doua evenimente importante care au avut consecinte pentru politica interna si externa a Austriei. Unul a fost infaptuirea statului national roman in 1859, celalalt a fost desprinderea din imperiu a regiunilor italiene Lombardia, Toscana si Modena ca urmare a pacii de la Zurich din noiembrie 1859. Primul dintre aceste evenimente a mutat centrul de greutate ak unificarii romanesti de cealalta parte a Carpatilor, iar cel de-al doilea a marcat inceputul dezmembrarii conglomeratului multinational habsburgic si prima etapa a unificarii Italiei. In urma pierderii razboiului cu Franta si Italia, Vinea a fost silita sa-si abandoneze in 1860 politica absolutista si sa adopte sistemul de guvernare constitutional pe baze federative. Romanii din imperiu au ramas separati din punct de vedere al organizarii teritorial statale. Cei din Banat, Crisana si Maramures au ramas sub administratia ungara, Bucovina a ramas ducat autonom asa cum fusese stabilit in 1849. In Transilvania s-a restabilit guvernarea dinainte de 1848.

Egalitatea nationala a durat pana in 1865, moment in care negocierile dintre Viena si Budapesta, care continuasera impotriva vointei nationalitatilor nemaghiare, au condus mai intai la anularea deciziilor Dietei democratice de la Sibiu din septembrie 1865 si apoi la redeschiderea Dietei nobiliare de la Cluj in noiembrie al aceluiasi an, cu scopul unic de a vota incorporarea Transilvaniei la Ungaria. A urmat convocarea dietei de la Pesta si in cele din urma in februarie 1867, punerea oficiala in aplicare a compromisului care a restaurat sistemul dualist de guvernare a noii monarhii austro-ungare. Compromisul a fost astfel o intelegere intre doua natiuni impotriva celor multi, reflectand insa interesele de clasa.

Transilvania era supusa oligarhiei habsburgice si maghiare si legislatiei ungare. Reactia romanilor impotriva incorporarii Transilvaniei la Ungaria si ca atare impotriva compromisului austro-ungar, a luat noi proportii de ambele parti ale Carpatilor, incepand chiar din etapa negocierilor. Aceasta reactie a fost facuta cunoscuta in publicatii din presa imperiului si cea internationala prin memorandumul de protest cunoscut sub numele de Pronunciamentul de la Blaj din 15 mai 1868.

Guvernul de la Budapesta a adoptat de la inceputurile sistemului dualist, principiul uninationalismului care a oficializat politica de maghiarizare. Legea care garanta drepturi egale romanilor ca si celelalte legi promulgate de Dieta de la Sibiu au fost abrogate in momentul incorporarii Transilvaniei la Ungaria in iunie 1867.

Un factor decisiv in stimularea rezistentei romanesti impotriva maghiarizarii si desnationalizarii a fost statul national roman de dincolo de Carpati. Din 1848 pana in 1918 dorinta de “unificare cu tara” care fusese exprimata la Blaj in 1848 a crescut gradat.

Cucerirea si recunoasterea internationala a independentei Romaniei si proclamarea regatului in 1881 au stimulat reorganizarea vietii politice a romanilor din monarhia austro-ungara. Din 1881 romanii ardeleni au inceput sa adreseze Curtii de la Viena proteste si memorandumuri impotriva politicii maghiare care au culminat cu memorandumul din 1892-1894 incheiat cu celebrul proces de la Cluj. Presa europeana a urmarit indeaproape aceasta miscare de protest.”