Interferente.ro Turism Obiective turistice Biserica de sub ape de la Belis

Joi, 02 Septembrie 2010 20:15

Biserica de sub ape de la Belis

 

Comuna Belis are o istorie ciudata si este foarte cunoscuta de catre cei care locuiesc in centrul Transilvaniei, fiind amplasata la altitudinea de peste 1000 m, in zona de granita a Muntilor Gilau cu Muntii Bihor-Vladeasa.

Nu exista documente care sa ateste existenta exacta a infiintarii comunei Belis. Istoricii sunt de parere ca aceasta localitate ar fi fost infiintata de pastorii care veneau cu turmele la pasunat. Acestia si-au ridicat in zona colibe si au ramas definitiv aici. Prima mentionare documentara a Belisului dateaza din 1737.

Se poate ajunge foarte usor la Belis pe calea ferata pana la Huedin, iar de acolo cu transport auto. La fel de usor, dar mai rapid se ajunge pe sosea, pe drumul european E 60 Oradea-Cluj-Brasov, iar din Huedin se trece pe drumul judetean DJ 101 catre Belis.

In verile secetoase, ruinele constructiei de secol 14 ies de sub ape complet si se lasa decolorate de soare si pozate de turisti. Cand e inundata pana-n varf, ca sa-i afli fundatia o cauti pe la 30 de metri ...

 

In Belis, un sat motesc din judetul Cluj, intreaga memorie a locului si povestile lui extraordinare sunt pastrate intre zidurile unei biserici aflata pe fundul unui baraj. Uneori, atunci cand lacul scade, biserica iese din ape, impreuna cu ingerii pictati pe pereti.

Inainte sa-si afle mormantul pe fundul unui lac de acumulare, Belisul era cuibarit pe Somesul Cald - un sat pe o vale, cu biserica la mijloc, catarata sus, pe o magura ... O puteai vedea oriunde ai fi stat. Casele din lemn ale motilor erau stranse in jurul ei, legate de ea prin fire nevazute. Bateau vanturi mari si casele nu se lasau duse de langa biserica. Cadeau ploi grozave si biserica cea de piatra se zarea ca un varf puternic in mijlocul panzelor de apa si atunci casele de lemn prindeau curaj si ramaneau tintuite de pamant in ciuda potopului. Apoi veneau ninsori grele care acopereau totul si numai turla bisericii ramanea afara dintre zapezi, pe cand casele erau numai niste mogaldete marunte, sufocate de albeata omatului. Motii ieseau dinlauntru si primele carari pe care le faceau in zapada erau acelea catre biserica.

 

 

Intr-o toamna tarzie, pe cand mireasma ca o lama de sabie a iernii suiera in goana prin vale, s-a raspandit zvonul ca Belisul urma sa fie inundat. Comunistii hotarasera sa construiasca acolo un baraj si apele lacului aveau sa acopere totul, iar motii urmau sa-si ia in spate copiii,casele si animalele ca sa le mute sus, pe coasta arida a Ungurului. Asa a-nceput bejenia. Rand pe rand, carele trase de boi, incarcate cu garduri, cu barne si site, cu toale, cu ferestre si usi care nu mai duceau nicaieri, au inceput sa urce la deal, manate de blesteme si de suspine. Apoi siragul de carute a devenit si mai mare, oamenii pareau niste furnici ce urcau si coborau zi si noapte pe coasta aceea batuta de vanturi.

Felinarele lor misunande pareau o carare de foc. In cele din urma, in Belis nu mai ramasesera decat cateva case prabusite intr-o rana. Sufletul satului se pregatea sa se inalte la cer. Si atunci, cineva a intrebat: “Si biserica?". In graba mare, biserica a fost golita de icoane, de catapeteasma si de odoare, ferestrele i-au fost smulse si ea a orbit. Prin gavanele goale se vedeau ingerii pictati pe cupola, cu trompete in maini. Clopotele si acoperisul au fost duse si ele in deal, insa cu toate acestea, muchiile taioase ale turlei de piatra pareau inca trufase, neinvinse. Biserica motilor voia sa moara in picioare. Satul s-a rupt din matca lui, din gaoacea lui istorica, oamenii au plecat, luand cu dansii aproape totul: casele, mortii, animalele si copiii si povestile lor de demult.

Istoria lor a devenit o istorie calatoare si evenimentele au inceput sa-si piarda precizia cronologica. Intr-un fel, tradarea lui Horea, revolutia din ’48, crimele baronului Urmanczy pe care belisenii nu le vor uita niciodata si scufundarea bisericii lor acum 30 de ani, toate fac parte dintr-un trecut pe care l-au luat cu ei si pe care l-au stramutat aici, pe coasta vantoasa a Ungurului.

Ultimii care au plecat au fost mortii. Intregul sat a scoborat din Coasta Ungurului ca un animal cu mii de picioare si a napadit cimitirul. Fiecare familie a scormonit in morminte ca sa ia osemintele. Parintele a facut o slujba frumoasa, apoi mortii au fost pusi in carute si urcati cu boii pe deal. La fiecare rascruce de drum se opreau si parintele rostea rugaciuni si  folosea cadelnita cu tamaie. Oamenii priveau tacuti inapoi, incruntati, catre viata lor trecuta ce urma sa fie acoperita cu ape.

Datorita peisajului de munte, zona Belisului este recomandata pentru tratamentul surmenajului fizic si intelectual.

In apropierea Belisului, turistii au multe lucruri de vizitat: biserica fortificata de la Valeni, bradul lui Horea din padurea Scorusel, cetatile Radesei, Cheile Galbenei si Izbucul Galbenei, Parcul National Muntii Apuseni, pesterile Alunu, Ghetarul Scarisoara, Humpleului, Piatra Ponorului, Scarisoara, Ursilor, Zmeilor, Rezervatia Naturala Cetatile Ponorului.

 

Addthis

Related news items:
Newer news items: