Wednesday, 16 February 2011 03:00

Poezii - Mama mea

 

Mama

Cine este acea splendoare
Ce te-alintă cu ardoare?
Cine este acea minune
Ce la piept mereu te ţine?
Cine este acea fiinţă
Ce te-nvaţă din ştiinţă?
Cine are acea paloare
Ce te-mbată ca o boare?

 

 

Cine are toate cele
Ce te plimbă printre stele?
Cine este acea rugare
Ce ţi-aduce alintare?
Cine e acea lumină
Ce în noapte ea suspină?
Ce te-aleargă, ce te-ndeamnă
Şi prin rugă ea te cheamă?

Cine? Cine?

 

 

Mama-i cântec
Paulina Popa

Mama-i cântec,
Mama-i soare,
Mama-i dulce alinare.
Mama-i zâmbet,
Mama-i vis,
Mama-i floare de cais.
Mama-i rază,
Mama-i dor,
Mama-i aripă în zbor.
Mama-i toate,
Câte sunt,
E iubire pe pământ.


Mama este tot ce-i bun
Paulina Popa

Mama e un cântec vesel,
E iubirea-n zori de zi,
Mama-i cântecul culorii,
Florile de pe câmpii.

Mama-i curcubeu pe ape,
E sărut de suflet sfânt,
Mama-i îngerul de-aproape,
Fericirea pe pământ.
Mama este tot ce-i bun,
Mama-i versul lăcrimând,
Mama-i flacără arzând;
Orişiunde, orişicând.

 

Mama mea e cea mai dragă

Nu-i copil în lumea-ntreagă
Care astăzi să nu spună
Mama mea e cea mai dragă,
Mama mea e cea mai bună.

Spun şi eu măicuţei mele
Şi-i voi spune totdeauna,
Mamă, tu mi-eşti numai una
Cum e luna între stele.

Gândul tău orice ar face
Spre un singur ţel se-ntoarce,
Gând ce spune pentru mine,
Bucurie, pâine, pace.

Pentru mâini ce hărnicesc,
Pentru ochi ce-nseninează,
Pentru gând ce priveghează,
Ţie mamă-ţi mulţumesc!

Mâinile-ţi pe fruntea mea

Chiar de-s aspre de unelte

Eu le simt uşoare, zvelte,

Adiind a viorea.

Ochii tăi, chiar de se-ntâmplă
Să-şi dea lacrima-n vileag
Mie îmi surâd cu drag
Şi-un sărut îmi pun în tâmplă.

La mulţi ani şi numai bine
Eu aşa-ţi urez acum
Şi să te mândreşti cu mine
Cum cu tine mă mândresc.

 

 

Măicuţa mea

E ziua mamei mele
Şi totu-i plin de flori,
Îi simt aici prezenţa
Ca de atâtea ori.

Suavă ca un ghiocel.

Obrajii de lalea,
Parfumul ei de trandafir,
Aşa e mama mea.

Te iubesc, măicuţa mea,
Pentru tot ce-mi dăruieşti,
Te iubesc, măicuţa mea,
Aşa cum eşti.

Aş vrea să-i dau o floare,
Să semene cu ea,
Dar nicio floare-n lume
Nu e ca mama mea.

 

 

Măicuţa mea

Sunt mic, maicuţă draga,
Dar tare te iubesc,
Încât întreg pământul
Aş vrea să-ţi dăruiesc.
Dar vezi, măicuţă dragă,
Eu sunt aşa de mic,
Pământul este mare
Şi nu pot să-l ridic,
Dar de pe-ntreg pământul
Cât ochii îl cuprind,
O floare am cules
Cu drag şi ţi-o întind.

 

 

Mamă dragă

Mama m-a crescut în poală
Din leagăn până la şcoală,
Zile-ntregi şi nopţi de-a rândul,
Mi-a vegheat somnul şi gândul.
M-a-nvăţat să gânguresc,
Să zic mama, să zâmbesc,
Apoi m-a-nvăţat prin casă
Primii paşi până la masă.
Mamă bunaă, mamă dragă,
Te-oi iubi o viaţă-ntreagă,
Pentru că tu m-ai născut,
Pentru că tu m-ai crescut.

 

 

Mama mea

Pe braţul ei mă legăna
Cu nani, nani m-adormea,
Să-mi fie somnul mai uşor,
Mama mea.

Iar când o boală mă-ncerca,
Ea nopţi întregi nu aţipea,
Mă legăna şi mă-ngrijea,
Mama mea.

O, mamă, cât timp vei trăi,
De mine tu te vei mândri!
Te voi iubi şi asculta,
Mama mea.

 

 

Mama

Mama este cel mai duios cuvânt rostit vreodată,
E vorba dulce din noaptea întunecată,
Mama este zâna bună din poveşti.
Tu, mamă, cea mai frumoasă eşti.

Când îmi vorbeşti, ziua pare mai frumoasă,
Mi-e bine când îţi aud vorba duioasă,
Când îmi zâmbeşti, inima-mi tresare
Şi vorba ta e dulce alinare.

Eşti trandafirul din grădina vieţii mele,
Eşti îngerul copilăriei mele,
Doresc să fiu întotdeauna în preajma ta,
Să-ţi spun că te iubesc, de ziua ta!

 

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items:

 


Bloguri, Bloggeri si Cititori