Miercuri, 19 Februarie 2014 14:43

Emu si ouale de aur

Emu si ouale de aurFoarte asemanatoare strutului, emu este o pasare din specia celor care nu zboara si care, de altfel, sunt si cele mai mari pasari din lume, atingand, la maturitate, o statura de doi metri si o greutate de 35-50 kg. In afara de emu-ul australian si de strutul african, din aceeasi categorie mai fac parte cassowary (casoarul), care traieste pe Inula Papau-Noua Guinee si rhea, care traieste in America de Sud. Emu are gatul ceva mai scurt decat al stutului si, spre deosebire de acesta, care este inzestrat cu doua degete la picior, el are trei degete. Penajul ii este cenusiu-maroniu, spre negru, format din pene lungi, moi, groase, care stau zburlite. Pielea capului si a gatului, neacoperita de pene, este albastruie. Ochii sunt galbui, cenusii, caprui sau rosiatici.

Din cele trei specii de emu existente odinioara si apartinand familiei Dromaiidae, azi supravietuieste doar una. Celelalte doua specii, mai mici, au disparut dupa colonizarea continentului de catre europeni. In prezent, vietuiesc doar trei rase: Novaehollandiae, in sud-estul Australiei, Woodwardi, in nord si Rotchildi, in sud-vest. Emu isi trage numele din «History of the Earth and Animated Nature», de Oliver Goldsmith (1774), unde rhea a fost botezata emu, de la ema, denumirea generica pe care portughezii o dadeau pasarilor mari, asemanatoare strutului. Cartea se aflase la bordul uneie dintre vasele Primei Flote britanice, care a populat Australia cu detinuti, in 1788, si a constituit sursa de inspiratie pentru conferirea unei identitati “strutului” australian. Aborigenii, carora emu le era desigur cunoscut, si pe care ei il numeau kalaya, ii vanau pentru hrana. Din 1932, emu a inceput sa fie vanat si de catre fermierii albi, dar nu pentru a fi mancat, ci pentru ca acesta le devasta recoltele de cereale.

Emu, a carui speranta de viata este de sase ani, s-a aciuat in regiunile de interior ale Australiei, unde ploua suficient pentru ca apa sa se acumuluze in gropi si plantele sa poata creste. Pasarea prefera tinuturile plate, dar, dupa ploaie, se muta in desert. Bea o data pe zi, iarna, si de doua ori, vara, cam 70 de inghituturi de apa la fiecare « adapost ». Este omnivor, hranindu-se cu ierburi, flori, fructe, seminte, omizi, insecte (indeosebi greieri). Pasare solitara, emu traieste in cuplu, la circa 50-100 metri departare de alte cupluri, pastrand o distanta de 2-3 km fata de alte carduri. Totusi, din amurg pana in zori, carduri mici se grupeaza pentru a se hrani impreuna. Capabil sa alege cu o viteza de maximum 40 km/h, emu se apara cu picioarele, lovind orice animal care incearca sa-l atace. Arma lui de lupta esye degetul mijlociu, prevezut cu o gheara lunga de 15 cm.

Emu se cuibareste sub tufe ori sub palcuri de arbusti si ramane in acelasi cuib cat timp prin apropiere exista hrana si apa. Masculul construieste cuibul direct pe sol, intr-un loc afanat, adesea sub un copac, langa un bustean sau pe un petic stufos de iarba. Isi face cuibul din ierburi, frunze, nuiele si scoarta de copac. Cuibul are o grosime de 10 cm si o latime de 1-2 m, fiind ascuns vederii altor cuiburi din jur. In desert, cuiburile se pot afla la o departare de 2 km unul de altul. Emu este capabil de reproducere la varsta de 18 luni, cand se cupleaza, in cursul verii, si perechea sta impreuna vreme de cinci luni. In acest interval, masculul isi apara femela de atacatori – vulpoi, caini dingo, pisici salbatice, vulturi. Femela, mai corpolenta decat masculul, depune noua ore, dupa care le cupleaza, ceea ce contribuie la perpetuarea speciei. Daca ramane langa oua, partenerul ei o goneste, pentru ca femela e in stare sa-si omoare puii. Masculul este deci cel care cloceste ouale, intorcandu-le zilnic, vreme de 50-60 de zile. Rareori isi paraseste cuibul, doar ca sa se hraneasca ori sa bea, razistand astfel cu ajutorul propriului sau depozit de grasime. La 5-24 de ore dupa ce ies din gaoace, puii pot sa paseasca, insa tata ; lor ii protejeaza, tinandu-i sub aripile sale, timp de patru zile. Apoi, puii isi urmeaza parintele, care ii invata cum sa gaseasca hrana, pana ce, la 18 luni, acestia incep sa se descurce singuri. Pret de doua-trei luni, puii se cuibaresc sub aripile tatalui in cursul noptii si in zilele umede sau reci.

Emu-ul este o pasare adaptata la conditii aspre, multumidu-se cu orice fel de hrana, fie ea si coaja de copac, iar in regiunile populate, nu se sfieste sa fure de la oameni chiar si obiecte necomestibile, de obicei sclipitoare, pe care le inghite fara discernamant. Pe de alta parte, poate indura arsite de peste 40°C, deoarece nasul lui are o structura speciala, care face sa se evapore umiditatea, coborand astfel temperatura sangelui. Penajul, la randul sau, este un izolator eficient: varfurile negre ale penelor absorb radiatiile si le tin departe de corp, unde temperatura e mai joasa cu 20°C, exact invers fata de rolul firelor de blana la ursul alb polar.

Pe cat este de inzestrat la trup, pe atat este insa de marginit la …minte. Aborgenii, care i-au studiat comportamentul, si-au dat seama de mult ca nu straluceste prin inteligenta. Ca sa-l vaneze, acestia se ascundeau pur si simplu intr-un tufis, fosnind frunze sau rupand crengi, ori imitandu-i tipatul: iar cand pasarea, curioasa din fire, se apropia, sareau asupra ei si o insfacau.

Pentru comercializarea carnii – bogata in proteine – si a penelor de emu, in Australia exista circa 50 de ferme in care, anual, cresc in jur de 40.000 de exemplare. Aproape totul din emu este valorificat: pielea fina, « pistruiata », este prelucrata pentru articole de marochinarie; penele servesc la umplerea pernelor sau a papusilor; ghearele devin podoabe, iar ouale – a caror coaja are grosime de 2 mm – sunt « decojite » de stratul exterior, pentru ca, datorita stratului interior, de culoare verzuie, sa fie transformate in obiecte ornamentale. Cel mai pretios este insa uleiul de emu: o pasare matura are in jur de opt litri de ulei « depozitat » in stratul de grasime protector al pielii, care functioneaza ca un rezervor de energie si de potolire a setei, calitati ce abia in ultima vreme au fost cercetate stiintific, oferind rezultate surprinzatoare. Uleiul contine, intr-adevar, o substanta antiiflamatorie, fiind de acum utilizat in industria farmaceutica la prepararea unor solutii uleioase si a unor unguenti.

Americanii, pragmatici ca intotdeauna, au si « importat » reteta cresterii acestor pasari australiene, fermierii din Statele Unite platind sume fabuloase pentru o pereche de emu. Mai nou, pare sa fi luat amploare chiar furtul de emu de la ferme, motiv pentru care, in vederea recuperarii exemplarelor disparute, in tartitele puilor fiind implementate … microcipuri, pentru a li se putea lua astfel urma …

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: