Marţi, 18 Februarie 2014 12:54

Ipoteza bioritmurilor

Ipoteza bioritmurilorDescoperirea de catre Fliess si Swoboda a unor bioritmuri biologice proprii fiintei umane nu s-a bucurat de o prea mare atentie din partea lumii medicale. Nici mai tarziu ele nu au suscitat interesul oamenilor de stiinta, desi au fost “redescoperite” si au dat nastere uneori unor adevarate manii. Au fost fabricate tot felul de dispozitive, au fost calculate tabele si chiar s-au fabricat ceasuri si calculatoare de buzunar care permit sa-si afle fiecare zilele “faste” si “nefaste” prezise de bioritmuri.

Faptul ca fiinta umana este guvernata de unele ritmuri n-ar trebui sa surprinda pe nimeni. Ritmul este o caracteristica fundamentala a naturii si omul nu poate face exceptie. Sa ne amintim de cele cateva ritmuri cu care ne-am obisnuit atata incat nici nu le mai bagam de seama: ritmul cardiac, ritmul respirator sau ritmul veghe-somn.

In primul rand trebuie subliniat faptul ca au fost identificate peste trei sute de parametri ai minunatei masini umane, care au variatii periodice in timp. Este posibil ca aceste «microritmuri» suprapuse sa dea nastere unor macroritmuri avand perioade mult mai mari.

Inainte de a arunca o privire critica asupra celor trei ritmuri – si ne referim la ritmul fizic, cel emotional si cel intelectual preconizate de teoria bioritmurilor – trebuie de asemenea remarcat doua lucruri fundamentale. Mai intai ca datele care au stat la baza descoperirii lui Fliess si Swoboda nu au ajuns pana la noi si nu au putut fi verificate de pe pozitiile stiintei moderne si ca pana in prexent nu se cunoaste inca o demonstratie riguros stiintifica a existentei acestor bioritmuri. De aceea, este mult mai corect sa vorbim despre «ipoteza celor trei bioritmuri» decat despre o teorie a lor.

Neexistand pana in momentul de fata o astfel de demonstratie, sa vedem mai intai care ar fi punctele slabe ale acestei ipoteze si cum ar putea fi ele verificate in practica.

Prima critica adusa ipotezei bioritmurilor este cea care se refera la faptul ca cele trei bioritmuri incep de la zero in ziua nasterii. Se aduce ca argument in favoarea acestul fapt socul pe car eorganismul il suporta in momentul venirii pe lume, dar la fel de bine bioritmurile ar putea sa inceapa in momentul zamislirii sau in orice alt moment. Iata de ce consideram la logic ca aceste bioritmuri sa aiba la nastere un «defazaj» oarecare, diferit de la individ la individ si diferit pentru fiecare bioritm.

De asemenea, o variatie de la un individ la altul ar putea prezenta si insasi perioada ciclurilor. In sprijinul acestei afirmatii vine si singurul bioritm cunoscut cu certitudine care are o perioada de aproape o luna – ciclul menstrual feminin – car eprezinta si el variatii individuale destul de mari si chiar variatii de la un ciclu la altul pentru aceeasi persoana.

In incercarea de a face mai usor de inteles caracterul ciclic al bioritmurilor, unii autori au folosit petru reprezentarea lor sinusoida – cea mai sugestiva functie periodica. Din pacate, altii au absolutizat aceasta forma, decretand forma sinusoidala a bioritmurilor ca fiind forma lor reala. De aceea, multi dintre cei care isi urmaresc propriile bioritmuri considera varfurile sinusoidelor ca fiind zile de maxim sau de minim din punctul de vedere respectiv. Dezamagirile provocate de acest punct de vedere sunt lesne de inteles. In realitate, este sigur ca bioritmurile nu pot avea o forma pur sinusoidala si ca este foarte probabil ca aceasta forma sa difere si ea de la individ la individ. Trebuie amintit ca intemeietorii ipotezei bioritmurilor nu au folosit aceasta forma.

Se pun astfel in fata cercetatorilor preocupati de problemele bioritmurilor mai multe intrebari dintre care le amintim pe cele mai importante:

1. Exista cu adevarat o periodicitate a activitatii fizice, psihice si intelectuale asa cum o sustine ipoteza bioritmurilor?

2. Daca aceasta periodicitate exista, ea are valori ale perioadei diferite de la bioritm la bioritm?

3. Care este forma bioritmurilor si mai ales care este valoarea lor exacta la un moment dat, cu alte cuvinte, care este momentul lor real de inceput?

4. Care sunt limitele variatiei perioadei bioritmurilor de la un individ la altul si care este eventual aceasta variatie pentru acelesi individ?

Pentru a raspunde la aceste intrebari, consideram in primul rand ca este necesar ca in aceasta directie sa fie intreprinse cercetari organizate si sa nu ramana un hobby, asa cum o spun specialisti rusi.

Au existat incercari de a fundamenta teoria bioritmurilor, majoritatea acestor incercari fiind bazate mai ales pe metode statistice fara ca rezultatele sa fie incurajatoare. Am putea astfel aminti experientele facute sub conducerea lui G. Rajnicov la Institutul de Fiziologie Normala a Academiei de Stiinte Medicale din Rusia. Astfel, cercetatorii au facut o comparatie a zilelor in care au survenit infractiuni de miocard la diferiti pacienti cu zilele critice prezise de bioritmuri. In ziua in care ar fi trebuit sa fie, conform ipotezei bioritmurilor, ziua cea mai periculoasa (ziua cand cele trei bioritmuri trec simultan prin zero) nu a avut loc nici un infarct. In zilele dublu critice au avut loc un numar nesemnificativ de infarcturi. Plecand de la aceste observatii, cercetatorii n-au respins ipoteza bioritmurilor, ci au mers mai departe, facand o observatie foarte interesanta: infarcturile aveau loc adesea cand unul dintre ritmuri trecea prin zero. De aici au tras concluzia ca exista probabil un ritm fundamental al fiintei umane avand o perioada aproximatic egala cu o luna. Asa cum arata si Iurii Romanov, sef la catedra medico-biologica de la Institutul de Medicina nr. 2 din Moscova, nu este deloc exclus ca acest ritm sa aiba o perioada de circa 28 de zile, cu variatii de la individ la individ.

Cum ar putea fi descoperita si demonstrata o astfel de periodicitate, este cea de-a doua problema careia am dori sa-i oferim un raspuns.

Efectuarea de masuratori obiective de cateva ori pe zi la ore fize ar fi metoda cea mai riguroasa. Dar ea ar trebui aplicata pe multi indivizi un mare numar de ani. Astfel de masuratori obiective, pe termne lung, sunt aproape imposibil de realizat practic, decat cu eforturi foarte mari si de aceea ne vom limita sa examinam variante practice, fezabile.

Metoda cea mai simpla ar fi cea in care un numar de indivizi isi apreciaza in fiecare zi starea generala in ziua respectiva din trei puncte de vedere: fizic, emotional si intelectual. Aprecierea se face cu ajutorul unor note cuprinse de exemplu intre 1 si 10. deosebit de importanta este insa prelucrarea datelor rezultate din astfel de aprecieri, problema asupra careia ne vom opri in cele ce urmeaza.

O metoda care la prima vedere ar fi riguros exacta si care ar putea da rezultate practice ar fi cea a aplicarii sirului de date al unei transformate Fourier - transformarea Fourier rapida - , asa cum a incercat cercetatorul american A. J. Owens. Prin aplicarea transformatei Fouriei se cauta sa se vada daca in interiorul multimii de date nu exista periodicitati avand o valoare oarecare a perioadei.

Desi incercarea cercetatorului american s-a soldat cu un esec, aceasta se poate datora, credem, faptului ca a fost folosit un singur sir referitor la o singura persoana si mai ales asupra faptului ca nu au fost analizate bioritmuri specifice, ci a fost analizata o nebuloasa «stare generala» a persoanei cercetatorului.

Fara a elimina ideea utilizarii transformatei Fourier in cercetarea bioritmurilor, trebuie sa aratam ca ea prezinta pericolul considerarii bioritmurilor ca avand o forma pur sinusoidala. Iata de ce propunem o metoda euristica de cautare a unor periodicitati in sirurile de masuratori facute prin notare cu note cuprinse intre 1 si 10.

Metoda o vom descrie in cele ce urmeaza pe scurt, algoritmul ei complet fiind descris in cadrul unei diagrame ce nu poate fi cuprinsa in prezentul material din considerente de spatiu.

Sirul de masuratori este examinat pentru periodicitati cuprinse intre 15 si 45 de zile, valori absolut acoperitoare pentru cercetarile care ne intereseaza. Bineinteles ca metoda poate fi aplicata cu succes pentru orice valori ale perioadei cautate. Nota din ziua curenta este comparata cu cea de peste 15, 16, 17, …, 45 de zile. Se contorizeaza fiecare egalitate gasita a notelor, precum si fiecare egalitate de interval. Prin egalitate de interval intelegem faptul ca ambele note comparate sunt mai mici sau mai mari decat cinci. La sfarsitul analizei, valoarea contoarelor poate da indicatii pretioase privind existenta unor periodicitati in sirul examinat.

In orice caz, sunt necesare cercetari organizate pentru a gasi care este adevarul legat de aceste bioritmuri si chiar un rezultat negativ va fi un castig insemnat pentru cunoasterea umana.

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: