Repaosul de-a lungul timpului

La speciile animale somnul este cu precadere prolifazic (nu se concentreaza pe timpul noptii, este fragmentat in mai multe episoade de-a lungul celor 24 de ore). Ce l-a determinat oare pe om, pe parcursul evolutiei sale, sa-si “compacteze” somnul intr-o perioada unica, nocturna?

Se considerea ca somnul omului, ca si cel al celorlalte animale superioare, este polifazic in mod natural. A fost insa impins catre un comportament monofazic din necesitate, in vremurile in care lupta pentru supravietuire (si omul este un animal slab din punct de vedere fizic) era deosebit de aspra: fiinta diurna si cu o puternica orientare vizuala (masa scoartei cerebrale dedicata aparatului vederii este, la om, superioara celei a oricarui alt mamifer), animalul-om a ales, fiindu-I greu sa vaneze noaptea, sa-si concentreze in orele nocturne nevoia lui de somn.

In care moment al evolutiei s-a inregistrat aceasta inversare de comportament? Niciodata, din punct de vedere antropologic, daca vorbim de inversare: omul si-a pastrat o mare maleabilitate in comportamentul somn-veghe si, in orice caz, o disponibilitate innascuta pentru somnul polifazic.

Cum se face, atunci, ca nici un alt mamifer evoluat nu a trecut, la fel ca omul, la somnul monofazic? Poate pentru ca omul, situat in varful piramidei inteligentei animale, a stiut cel mai bine sa-si protejeze, sa-si apere somnul sau monofazic: intr-un somn indelungat, o fiinta este mult mai lipsita de aparare. De aici si tendinta, atat de raspandita la animale, de a-si fragmenta somnul. Girafa doarme 2 ore din 24 si chiar si aceste doua ore sunt fragmentate in zece sau mai multe somnuri de cateva minute. Delfinul orb (Platanista indi) doarme numai cate 90 de secunde de fiecare data (adormind, de altfel, cu randul numai cate o jumatate de creier).

In ceea ce-l priveste pe om, oare ce-l determina sa treaca de la polifazicitatea somnului noului-nascut la monofazicitatea somnului adultului? Credem ca exista doua mecanisme posibile: primul ar consta din tendinta de a lipi impreuna doua faze succesive de somn (sleep-glue este denumirea folosita de cercetatori si reprezinta un fenomen tipic al evolutiei biochimiei sistemului nervos uman) sau poate ca tendinta catre somnul monofazic a rezultat din cauze de ordin practic: vrand sa ramana cat mai mult timp treaza, din curiozitatea tipica a speciei umane, copilul care evolueaza spre varsta adulta tinde sa-si comprime, fortat, somnul in orele nocturne.

Exista certitudinea ca o reintoarcere stabila la somnul polifazic nu va produce daune? Si in acest caz, numai testele de lunga durata vor putea furniza un raspuns sigur. Pana in prezent, din experientele efectuate, nu au rezultat asemenea daune. Cu o limita insa: circa jumatate din persoanele testate se adapteaza la trecerea catre somnul polifazic, cealalta jumatate opune rezistenta la abandonarea monofazicului.

Care ar fi categoriile de profesii care ar beneficia de o eventuala generalizare a somnului polifazic? S-ar putea alcatui o lista destul de lunga. Sa nu ne gandim numai la militarii in misiune, la mecanicii de locomotiva, la pilotii avioanelor de cursa lunga, la cosmonauti, medici, soferi de TIR-uri s.a.m.d. Pentru toti posibilitatea de a-si pastra deplina eficienta cu ajutorul unor somnuri fragmentate, de cateva minute (timp in care ar fi inlocuiti, bineinteles, de un asistent sau de un coleg) si nu de 6 sau mai multe ore de somn continuu, constituie un important avantaj profesional.

Printr-un somn fragmentat, insumand zilnic doar o ora si jumatate, Leonardo da Vinci si-a prelungit, practic, existenta (cel putin asa se povesteste …) cu circa 30 de ani.