Grigore Vieru si cantecul

Poetul Grigore Vieru – cunoscut prin volumele de poezii aparute la Editura „Albatros” si Editura „Junimea”, este si un militant, prin versurile sale si chiar prin textele melodiilor pe care le compune. Prezentam cateva idei marturisite de insasi Grigore Vieru.

Grigore Vieru e cunoscut drept autor de versuri pentru copii, autor si coautor de manuale prescolare si pentru scoala, ca autor liric. Dar, acesta a facut si cantece, caci cantecul este sufletul urgent al vietii omenesti. Cantecul este posibilitatea si privilegiul artistului de a gandi auzit, cu voce tare, in mijlocul oamenilor. El este o forta miraculoasa: indulceste clipa omului trudit si potoleste pe omul rau. Cantecul seamana copiilor: el nu poate stavili raul, dar il poate amina. Cert e ca poetului ii plac definitiile cantecului sau ale starii de cantec. Iata cateva exemple:

„M-a lasat mama dormind,

M-a gasit doina zicand,

Cu cat cant

Atata sunt.

La noi omul cat ii viu

Canta si pentru pustiu

Numai cand e mort nu canta

Dar si atuncea sta si asculta.

Nu credeam eu ca voi ajunge

Cand oi canta sa pot plange ...”

Ce calda si rodnica apropiere intre ultimele versuri si celebrul vers eminescian – „Nu credeam sa-nvat a muri vreodata!”.

De la aceasta marturisire, pana la „poemele de batrani”, cum isi intituleaza reflectiile Grigore Vieru nu-i decat un pas. Iata cateva dintre acestea:

Arta este ecoul cel mai apropiat al vietii. Desi nu poate fi atins cu mana, nici cantarit in palma, ecoul ne tulbura. Ne tulbura tocmai prin asta: prin misterul sau.

Arta sa fie simpla, dar nu mai simpla ca painea.

Prin Mozart sau Bach, Ceaikovski sau Verdi, Beethoven sau Enescu intreaga lume devine un singur neam integrat in ordinea si cadenta cosmica.

Folclorul muzical nu poate fi slefuit (cum si de ce sa slefuiesti soarele sau izvorul?), el trebuie, pur si simplu, ocrotit.

Exista doua cai de-a innoi cantecul: ori sa tragi tu insuti o brazda noua de iarba, ori sa intorci brazda intoarsa de altii.

Nu arta desavarseste natura, ci natura desavarseste arta.

Niciodata privighetoarea nu va inlocui cantecul unui greier, dupa cum superbul rasarit nu poate umbri spendoarea amurgului.

Muzica este una din formele de viata ale naturii asasi, ea tine de cele firesti.

Exista cer fara pamant, dar nu exista pamant fara cer. Buna intelegere intre cer si pamant – aceasta ar fi muzica.

Muzica este razbunarea frumusetii ranita de uratenie.

Vedem numai cum straluceste roua pe frunze dar nu si cum scoboara din cer – tot astfel este si truda poetica.

Umorul, daca nu are caracter, supara la fel ca smiorcaitul poetic.

Poezia si muzica! Stiu care-i mai tulburatoare, dar nu stiu care-i mai mare.

Adevaratele tristeti sunt trei: de maica, de omul cel drag si de muzica, restul – pareri de rau.

Plec zilnic dupa castig la minele de aur ale graiului meu.

Doina este forma sublima a suferintii omenesti.

Coliba pastorului si gloria nu au intrari secrete.

Ne putem comanda flori, pe scena, dar nu si pe mormant.

Fara cantec cerul ar fi o carpa de sters teava tunului.

Cantecele sunt ca niste copii, ele nu pot opri razboaiele, dar le pot amana ...