Principii terapeutice folosite in cura balneara

Statiunile balneare utilizeaza metode complexe de tratament, alaturi de factorii terapeutici naturali fiind folosite metodele medicinii fizicale, dupa un plan medical care cuprinde si masuri de ordin general privind alternanta intre odihna si efort, ritmicitatea alimentatiei, somnului, eliminarea sau reducerea consumului de alcool, tutun, cafea, activitati recreative, etc. Sa vedem, insa, care sunt principiile terapeutice folosite in cura balneara.

Pentru aplicarea metodelor terapeutice fizico-balneare specifice, statiunile dispun de baze de tratament complexe.

Terapia cu factori naturali aplicata in statiunile balneare din Romania si nu numai (clima, ape minerale, namoluri, etc.) face parte din asa numita grupa de metode terapeutice naturale, care apeleaza sistematic la contributia organismului la procesul de vindecare. Aceste mijloace terapeutice au o actiune de stimulare asupra organismului, dand nastere, in urma actiunilor lor – prin intermediul tegumentului sau mucoaselor – la o serie de reactii la stimulii respectivi repetati pe durate mici, practic la raspunsuri de regalre a organismului. Terapia de stimulare, de reactie sau de reglare, cum este denumita terapia balneara si fizicala, isi gaseste astazi o motivatie stiintifica in domeniul fiziologiei adaptarii. Raspunsurile adaptative complexe ale functiilor organismului la aplicarea sistematica succesiva, dozata, a unor factori stresanti termici, chimici, mecanici si kinetici pot fi in prezent urmarite stiintific atat in ceea ce priveste principiile de actiune ale tratamentului balnear si fizical, cat si sub raportul problematicii dinamicii temporare, al structurilore temporare si al problemelor de dozare a factorilor terapeutici balneari si fizicali.

Desi nu sunt bine cunoscute rolul relativ ale factorilor de mediu si sociali ca agenti de antrenare-adaptare la om si nici consecintele unor perioade prelungite de desincronizare a diferitelor ritmuri biologice, in medicina fizicala si in balneologia moderna precum si in interpretarea modului de actiune a factorilor fizicali, intalnim, tot mai frecvent, abordari prin prisma ritmurilor biologice. Medicina fizicala, fizioterapia, este o terapie de excitatie in adevaratul inteles al cuvantului, in care excitantul fizical trebuie privit, in primul rand, ca informare, ca semnal biologic la care organismul raspunde corespunzator mediului sau intern si nivelului diferitelor functii, indeosebi celor de reglare. Metodele medicinii fizicale si cele ale balneoclimatologiei fac parte din metodele terapeutice ce actioneaza prin intermediul proceselor de reglare neurovegetative, lor fiindu-le caracteristic faptul ca functioneaza printr-o alternanta fiizica de procese diametral opuse si ritmice repetate periodic pe o durata de aproximativ 20 de zile. Evolutia curelor balneare, ca si a tratamentelor fizicale prezinta un proces ritmic, care determina modificari periodice progresive ale unor functii ale organismului, aceste aspecte. Initial, in buna parte cu o baza empirica, isi gasesc azi in cercetarile moderne asupra bioritmurilor naturale un teren larg de fundamentare stiintifica si de interpretare a efectelor si mecanismelor de actiune a curelor cu factori fizicali si naturali balneoclimaterici, ceea ce inainte era definit ca efecte de reglare ale fizioterapiei este interpretat in prezent ca tendinte de optimizare a unui sistem cibernetic, vizibile la nivelul verigilor reglatoare ale sistemelor sau subsistemelor si, indeosebi, la nivelul sistemelor de autoreglare. Plecand de la asemenea consideratii Brishel defineste fizioterapia drept o “terapie cibernetica”.

Citeste mai multe despre terapie si rolul deosebit al terapiei balneare.