Pruritul - mancarimea pielii II

O alta forma de prurit este cel anogenital, intalnit mai frecvent la barbati decat la femei (de unde si denumirea de prurit anoscrotal), afectand cu precadere varstele tinere. Se localizeaza perianal, pe fata posterioara a scrotului, in santul interfesier si in regiunile inghinoscrotale.

Localizarea anala si perianala este generatoare de senzatie pruriginoasa de mare intensitate, cu exacerbare nocturna, greu suportata de bolnavi, inducand, in majoritatea cazurilor, insomnie.

Din cauza gratajului, se produc leziuni in grade variate: excoriatii liniare, ulceratii mici, rotunde, fisuri si ragade interfesiere, leziuni de epidermita eczematiforma si lichenificare.

Evolutia fiind lunga si tratamentul insuficient, deseori bolnavii fac tulburari neuropsihice.

Pe langa factorii de ordin general, in declansarea pruritului anal au mai fost incriminati:

-         factori mecanici (hemoroizi, constipatia cronica, compresiuni prin tumori pelviene)

-         factori infectiosi sau parazitari locali (oxiuriaza, colibaciloza digestiva, candidoza cu Candida albicans, limfogranulomatoza inghinala, tricomoniaza vaginala);

-         factori alergici de origine infectioasa sau miceliana;

-         modificari locale de secretie sudorala si de pH, precum si actiunea iritanta pe care o exercita secretiile rectale asupra tegumentelor din imediata vecinatate a orificiului anal.

Dintre factorii de ordin general, trebuie avute in vedere doua afectiuni care pot produce pruritul anogenital: diabetul zaharat si guta.

Pruritul vulvar prezinta insa o intensitate mult mai mare (poate mai mare decat cel anorectal). In general, este localizat clitoridian si labial (comisurile si marginile anterioare ale labiilor mici); in unele cazuri, poate interesa tegumentele din jur: pliurile inghinale, tegumentele mediale ale coapselor si chiar cele din jumatatea inferioara a abdomenului.

Senzatia pruriginoasa este asociata si cu alte senzatii (de furnicaturi, arsuri, descarcari electrice), ceea ce face ca acest prurit sa fie greu suportat de bolnave.

Ca urmare a scarpinatului, se poate produce lichenificarea tegumentelor respective. Cand procesul intereseaza labiile mari, acestea se inflitreaza si isi maresc volumul, putand deveni monstruoase.

Raporturile sexuale sunt dificil de suportat, accentueaza pruritul si deseori sunt refuzate de bolnava (chiar si de partener, datorita aspectului labial). In acest fel, se creeaza un cerc vicios psihosomatic, care accentueaza si perpetueaza suferinta locala.

Au fost identificate numeroase cauze locale si generale care pot contribui la aparitia si perpetuarea pruritului vulvar:

-         factori locali infectiosi si iritativ-toxici (tricomoniaza vaginala, leucoreea, infectia urinara colibacilara, spalaturi vaginale sau tratamente locale cu substante iritante, oxiuriaza, existenta unei polipoze uterine);

-         afectiuni de vecinatate (chisturi ovariene, tumori uterine benigne – fibroame – sau maligne);

-         perioade fiziologice caracterizate prin perturbari mari hormonale (sarcina, climacteriu);

-         boli generale  (leucemiile, diabetul zaharat).

Modul de aparitie, evolutia si contextul general in care a aparut pruritul, pot permite stabilirea diagnosticului prezumtiv inca de la examenul general al bolnavului.

In ceea ce priveste bolile parazitare, pruritul este intalnit in scabie si in pediculoza.

In scabie, pruritul prezinta doua caracteristici clinice: exacerbarea nocturna si localizarea preferentiala: interdigital, pe partea anterioara a articulatiei pumnului, in regiunea cotului, axilar anterior, la femei mamelonar si perimamelonar, in regiunea centurii, inghinal, in zona pliurilor subfesiere, pubian, pe gland si teaca penisului, la genunchi si in regiunea gleznelor.

Util pentru diagnosticul pozitiv si diferential al pruritului din scabie este faptul ca fata, gatul, pielea capului, spatele, umerii si fata posterioara a axilei nu sunt interesate niciodata. La sugar, pot fi afectate fata, gatul si plantele.

Uneori, si cu ochiul liber se constata ridicaturile, veziculele sau papulele facute de acarianul Sarcoptes scabiei, a carui femela, pe masura ce avanseaza, prelungeste galeriile in grosimea stratului cornos, unde depune ouale, din care vor iesi noi paraziti.

Deseori, prin gratej, galeriile se deschid si ies la suprafata pielii atat ouale, cat si parazitii, de unde sunt vehiculati in alte regiuni ale corpului sau la alte persoane, explicandu-se astfel marea contagiozitate a bolii. Aceasta se realizeaza fie direct, fie prin intermediul rufariei de corp sau de pat, folosita in comun. Atragem atentia ca perioada de incubatie este de 10-14 zile.

In pediculoza, localizarea pruritului este in functie de parazit. Astfel, sunt interesate pielea capului (cu par) si regiunea nucala, in cazul parazitului Pediculus capitis; jumatatea superioara a toracelui (atat fata anterioara, cat si cea posterioara), precum si subombilical, o banda circulara de circa 10 cm, in cazul parazitului Pediculus corporis, iar Phtirius pubis afecteaza regiunea pubiana.

Uneori, parazitii se pot vedea cu ochiul liber, alteori este nevoie sa recurgem la examenul microscopic.

In pediculoza capului, examinarea atenta a pielii capului evidentiaza puncte hemoragice produse de rostrul (ciocul) cu care parazitul - paduchele - inteapa pielea de 2-3 ori pe zi, pentru a se hrani. Pe firele de par – la baza acestora – se pot vedea cu usurinta ouale, depuse intr-o teaca de chitina, foarte aderenta de firul de par, denumite lindine; din acestea iau nastere puii, care, in 3 saptamani, devin adulti. Lindinele vii sunt umflate, de forma rotunda, de culoare cenusie, iar cele moarte sunt incretite, albicioase.

In cazul pediculozei corpului, parazitii sunt mai greu de evidentiat, deoarece ei traiesc si isi depun ouale pe cusaturile rufelor si hainelor, venind pe piele numai pentru a se alimenta cu sange. La locul intepaturii se formeaza papule sau papulo-vezicule urticariene, cu halou inflamator, foarte pruruginoase. Prin scarpinare, se produc excoriatii rotunde si liniare, paralele, care se acopera cu cruste hematice, dupa eliminarea carora se produc cicatrice lineare, rosiatice, apoi albicioase, in zonele de electie.

Dr. Emil Popescu

Pruritul - mancarimea pielii I

Pruritul - mancarimea pielii III