Interferente.ro Cultura Poezii Sonete Mihai Eminescu

Duminică, 15 Ianuarie 2012 02:47

Sonete - Mihai Eminescu

 

Sonetul I - Afară-i toamnă

Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată,
Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri,
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată,
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

 Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,

Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri,

De odat’ aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri …

Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

 

 

Sonetul II - Sunt ani la mijloc

Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.


O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.

Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Ca răsărirea stelei în tăcere.

Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.

 

 

Sonetul III - Când însuşi glasul

Când însuşi glasul gândurilor tace,
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii
Atunci te chem, chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nopţii blând însenina-vei
Cu ochii mari şi purtători de pace?
Răsai din umbra vremilor încoace,
Ca să te văd venind, ca-n vis, aşa vii!

Cobori încet ... aproape, mai aproape,
Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,
A ta iubire c-un suspin arat-o,

Cu geana ta m-atinge pe pleoape,
Să simt fiorii strângerii în braţe
Pe veci pierduto, vecinic adorato!

 

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: