Destainuiri ale mormintelor maya

Daca marile culturi ale antichitatii au fost durate in regiuni cu clima calda si uscata, in vaile marilor rauri cu revarsari atat de prielnice pentru practicarea agriculturii, tot in antichitate, o civilizatie uluitoare, creata de o populatie ce inca apartinea epocii pietrei, a aparut in jungle inospitaliera a Americii Centrale. Cu 15 veacuri inainte ca America sa fi fost descoperita de Columb (1492), mayasii au realizat aici opere monumentale, au construit piramide mai inalte decat cei mai semeti arbori ai jungle, palate, acropole, stele si altare. Marturii ale civilizatiei mayase, pierdute in negura timpului si ascunse de o vegetatie luxurianta, erup din cand in cand la lumina, trezind celor carora li se dezvaluie, de fiecare data, aceeasi imensa stupefactie, caci este greu de inteles cum au putut niste oameni, ale caror unelte de munca – confectionate din lemn si piatra – nu depasisera stadiul primitive, sa dezvolte in jungla o civilizatie a carei grandoare o situeaza printre cele mai de seama cate au existat vreodata pe planeta noastra.

Mayasii nu au cunoscut metalul, plugul si nici caruta. Nu au avut vite de tractiune si nici de povara. Nu au folosit roata olarului, desi au modelat vase din ceramica exceptionale. Au resusit insa cu tehnica lor primitiva, ajutati de forta muschilor si de marea putere a inteligentei lor novatoare, sa obtina realizari intelectuale si estetice deosebit de valoroase. Aceasta populatie, a carei origine este inca invaluita de mister, ale carei structura social-economica si sistem politic nu ne sunte prea bine cunoscute nici astazi, a practicat agricultura (un anumit gen de agricultura!), a avut un calendar solar care sa indica cu precizie anotimpul ploilor si vremea semanatului, a folosit in matematica notiunea de zero si a prezis fara gres eclipse de Luna si de Soare. In primele secole ale erei noastre ea atinsese mari progrese in arhitectura, sculptura si pictura. O intreaga civilizatie de piatra stapanea pe atunci regiunile cu vai impadurite din sudul Mexicului si nordul Guatemalei.

Prin secolele IX-X insa, din motive necunosute noua, brusc, perioada de inflorire a cunoscut o decadere neasteptata. Peste grandoarea de altadata s-a asternut tacerea. Orasele din sud au fost aproape cu totul parasite, locuitorii lor, candva numerosi, disparand nu se stie de ce si ce anume devenind. Jungla s-a asternut astfel atotstapanitoare peste nenumaratele feeri arhitecturale, peste mormintele si peste tot ce a reprezentat candva o civilizatie infloritoare si doar din cand in cand ingaduie ca alte noi dovezi ale activitatii mayasilor sa iasa la lumina spre a fi cunoscute.

Mormantul intact al unui aristocrat maya

In padurile dese de la Rio Azul, in nordul Guatemalei, aproape de frotiera cu Mexicul di Belize, o expeditie de arheologi americani a cercetat o regiune presarata cu numeroase morminte. Pana acum au fost inregistrate peste 1000 si se crede ca numarul lor este cu mult mai mare. Observatiile arata ca ele dateaza din “prima perioada clasica” maya, prea putin cunoscuta de catre oamenii de stiinta, mai exact din anii 400-500 e.n. Multe dintre morminte fusesera deja jefuite. Pe o latura a unei piramide ce prexenta semnele vizibile ale violarii ei, arheologii au descoperit totusi un mormant intact, in care, cu circa 1500 de ani in urma, a fost ingropat un barbat cu putin trecut de 30 de ani. Ramasitele lui pamanesti erau infasurate intr-un giulgiu si acoperite cu multe frunze de palmier – admirabil gen de conservare, dupa cum s-a dovedit, si nemaiintalnit niciodata pana acum. Laolalta cu ele au fost inchise in “capsula timpului” si o serie de obiecte confectionate din lemn. Ele s-au pastrat uluitor de bine, fapt extreme de important, deoarece pana la aceasta descoperire mormintele maya dadeau la iveala material distruse. Masa de lemn, de exemplu, pe care, prin anii 400 e.n., a fost depus defunctul, s-a dovedit absolut intacta.

Dar surprizele continua … Peretii camerei funerare sunt o adevarata cronica a carei insemnatate cu greu poate fi estimate. Sunt apreciate, ca deosebit de importante picturile si stucaturile. Ele transmit numele capului de familie, ale parintilor acestuia, conditia sociala, adaugand astfel noi informatii la cele prea putine accumulate pana acum cu privire la aristocratia maya, infrastructura politica, contactele sociale, structura familial a acesteia in perioada anilor 200-500. Picturile sunt in acelasi timp extreme de frumoase. In ele predomina culorile rosu si portocaliu, liniile geometrice, figurile de zei si animale.

Dar celelalte obiecte? Langa ramasitele pamantesti ale tanarului aristocrat au fost gasite margele de jad. De jur-imprejurul camerei stateau insirate 15 vase din ceramic frumos ornamental. Printre ele insa, unul parea fara egal.

“Olla de presion” – stramosul oalei de gatit sub presiune din zilele noastre?

Un vas din ceramica de culoarea nisipului, ornamentat cu un medalion din stuc in nuantele peruzelei si impodobit cu motive superbe, de mare rafinament artistic, atrage in mod special atentia. Arheologii il considera de la bun inceput “o piesa unica”. Nu numai prin finetea realizarii, dar si pentru sistemul sofisticat de inchidere. Capacul lui se … insurubeaza! Vasul are o vechime de peste 1500 de ani. El este intact si bogat decorat. Motivele ornamentale nu au fost pictate direct ca in decalcomania, procedeu prin care decorarea unor obiecte din sticla, portelan etc. se face prin transpunerea pee le a imaginii de pe o hartie speciala, folosita ca support provizoriu. In Guatemala, acest tip de vas este denumit “olla de presion”. Este le cu adevarat stramosul oalei de gatit sub presiune din zilele noastre?

Intreaga ceramic descoperita este uimitor de frumoasa. Scurgerea timpului nu i-a marcat in nici un fel prospetimea, nu i-a modificat coloritul. Toate vasele incanta ochiul celui care le priveste. “Piesa unica” le intrece insa pe toate. Pe fondul turcoaz sunt incrustate in negru, date si chipuri de oameni, figure de zei si animale. O intreaga lume maya in miniatura! Capacul este prevazut cu maner colorat in albastru deschis si roz, pe portiunea roza aparand rasfirate pete mici, amintind pe pielea jaguarului, animal, dupa cum se site, considerat in cultura maya.

Asadar, intr-un singur mormant atat de multe date despre viata unui popor! Si cate altele, posibil, ne asteapta inca sa fie dezvaluite. Cultura maya ni se destainuie cu zgarcenie, dar fiecare noua marturie a ei adauga valori insetimabile tezaurului pe care cele mai mari civilizatii ale Terrei il reprezinta si asupra caruia omenirea are drept de mostenire.